Luni dimineata

Buna dimineata

Intotdeauna ziua de luni este un adevarat cosmar pentru unii. De ce? E atat de greu sa te trezesti, sa cobori din caldura patului, sa pleci la servici sau la scoala sau oriunde in alta parte.... In timp ce iti sorbi semi-adormit cafeaua, visezi la minunata zi de vineri, cand weekendul bate la usa. Faci asta saptamana dupa saptamana. Timpul trece si, inevitabil, te aflii in fata unei boli grave, sau a mortii.Si atunci te agati disperat de viata, te zbati cuprins de teama, si mai vrei sa ramai aici.Macar un minut, macar o secunda, ai face orice, numai sa mai ai parte de o jumatate de respiratie pe planeta asta.
Acuma insa iti bei cafeaua semi adormit, meditand la eternitatea saptamanii care se intinde necrutatoare in fata ta, 5 zile lucratoare, adica 24 de ore x5 zile= 120 de ore, 7200 de minute. Bucura-te de ele, va veni clipa cand iti vor lipsi.
Uneori zambesc pentru ca oamenii ma pun in fata unui paradox bizar. Weekendul este perioada aceea de odihna, de refacere. Moartea este acelasi lucru. Si totusi, ajunsi fata in fata cu moartea , refuza sa paseasca dincolo, se lupta, se opun. In loc sa fie bucurosi ca obtin ceea ce vor, in loc sa se bucure ca nu vor mai avea –pentru o perioada- zile de luni, si inceputuri de saptamana, se plang din nou. Si ma gandesc ca ceea ce determina comportamentul lor este de fapt frica de necunoscut, cand intervine instinctul de conservare. Oricat ar vrea sa nege, oamenii sunt instinctuali, ideea de clan – chiar daca unii dintre ei nu socializeaza- le confera siguranta. Iar adevarul de netagaduit, acela ca moartea, desi o experienta a tuturor este la baza o intamplare personala, intima, ii sperie. Frica de a pasi singur dincolo. Frica de a privi ceasca de cafea goala, frica de a iesi pe usa apartamentului si de a pleca la servici, pentru inca o saptamana nesfarsita....
E o saptamana frumoasa si profitabila. Incearca sa o folosesti la maxim.Si nu uita, timpul este o notiune inventata de oameni, adica efemera.